duminică, 23 septembrie 2012

Un nou capitol



3.O resedinta impunatoare

      -Trezeste-te odata, puturosule! Trenul s-a oprit deja de 5 minute!
      Nedumerit, mi-am infasurat paltonul in jurul corpului, mi-am luat geamantanul si am iesit din tren. Cateva momente mai tarziu, cineva fluiera si trenul se puse din nou in miscare.
     -Dragii mei, bine ati venit in umilul nostrum orasel! Pe strada din stanga se afla mai multe birje. Putem sa luam una, continua Paul.
      Dupa 3 minute, eram deja intr-o mini trasura.Gazda ni se adresa din nou:
     -Aici vremea este foarte capricioasa. Sper ca v-ati pus si ceva haine de ploaie.
     -Fiti pe pace, il linisti Charlie. Intotdeauna suntem pregatiti pentru excursiile din frumosul nostrum regat!
     -Oricum, aproape am ajuns. Mary, sotia mea, ne asteapta cu o masa calda!
     Uitandu-ma la ceas, am observant surprins ca era ora 22:30, insa doar atunci incepea sa se insereze.Fenomen scotian, l-ar numi unii. Apoi am vazut conacul, cu toate ca mai erau vreo 2 mile pana acolo. O cladire impunatoare, care sugera stilul Victorian din departare.
     -In sfarsit am ajuns! exclama Paul. Bine ati venit in modesta noastra resedinta!
    -E chiar impunatoare…nu e nevoie sa va minimalizati proprietatile. E o casa enorma!
    Apoi in prag aparu o femeie.
    -Bine ai revenit, Paul. Friptura e gata!
    -Si mie imi pare bine sa te vad, draga. Dar hai sa lasam vorbaria pe mai tarziu si sa intram in casa.
    Dupa ce plati calatoria, gazda noastra intra in cladire, urmat indeaproape de noi.
    -Bine ati venit, domnilor! Ma numesc Mary. Haideti pentru inceput sa va arat camerele dumneavoastra. Doar maine o sa discutam despre obiectul calatoriei voastre in Scotia.
    Aceasta ne conduse la etaj, unde ne arata 2 camere si ne intinse cheile, zambind.
    -Va astept in 20 de minute la masa!
    Camera mea era destul de spatioasa. Pe un perete trona un portret al lui Oliver Cromwell, iar pe celalalt o gravura cu inclinatii saxone. Patul era urias, pentru ca in el puteau incepea cu usurinta 8 persoane cat mine. Dupa ce m-am descotorosit de palton si am imbracat o pereche de pantaloni din tweed si o camasa larga, am inchis usa, apoi am coborat la parter. Nu am observant nici o incapere care sa sugereze ca acolo ar fi pregatita masa, asa ca m-am sprijinit de o coloana si am inceput sa imi invart privirea.
   Holul in care ma aflam era destul de lung. Cam la zece metri in fata mea cotea la stanga. In dreapta mea era 3 usi, iar in stanga un fel de camara. Atat am reusit sa observ, deoarece din spatele unei usi din spate aparu gazda.
   -Imi cer scuze dar am uitat sa va arat unde se afla camera de zi. Haide te rog dupa mine. Sper sa vina si Charles cat mai repede.
   Incaperea in care am intrat era uriasa. In mijloc se afla o masa impunatoare din stejar, care era inconjurata de scaune din mahon. Pe pereti erau pictate imagini cu motive florale. Insa cel mai impunator era un urias arbore genealogic, care prezenta familia Highrose incepand din secolul al XIV-lea. O adevarata opera de arta!
   Atunci aparu si Charllie. Dupa ce ne-am asezat la masa, Paul ne-a servit friptura de porc cu mult talent. Apoi ne-a invitat sa ne servim din salata de fructe de mare si din..
   -…legume inabusite. Nu o sa va spun cum se prepara fiindca aceste legume se pregatesc dupa o reteta a familiei mai batrana chiar decat primul membru din acel arbore genealogic.
   -Ce opera de arta!remarca si prietenul meu! Presupun ca a fost gravata de un pictor celebru.
   -Da..am cumparat acest conac de la o familie tanara, care s-a mutat in Statele Unite, cuprinsi de febra aurului din California. Am refacut casa in totalitate. Insa haideti sa mancam si maine o sa povestim mai multe.
   Pe parcursul cinei noatre intarziate nimeni nu vorbi. Cred ca acest fapt se datora mancarii incredibile. Dupa un sfert de ora, ne indreptam din nou spre camerele noastre. Dupa ce prietenul meu mi-a urat “noapte buna”, am intrat in camera si mi-am schimbat pantalonii, apoi m-am bagat in pat. Am inchis ochii, insa somnul a refuzat sa vina. Dupa cateva minute bune, m-am hotarat sa explorez putin casa, mai mai ma oboseam si puteam sa dorm.
    Am deschis usa, am apropiat-o apoi cu grija ca sa nu scartaie si am inceput sa ma plimb. Pe cand era langa scari am vazut o silueta care se contura in usa lui Charlie….

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu