4.O crima la lumina fulgerului

      -Se pare ca nu sunt singura persoana care sufera de insomnia, dragul meu Jerry, souse prietenul meu, care tinea in mana un lampas.

      Atrunci am realizat ca silueta aceea neclara nu era o fantoma sau un asasin venit special pentru mine. Era doar Charlie, care continua dupa cateva momente:

       -Eu m-am ridicat din pat deoarece mi s-a parut ca aud un sunet inabusit. S-au poate doar mi s-a parut.

       Atunci un fulger brazda cerul si…dintr-o data am auzit un sunet ingrozitor. Speriat, am strigat:

       -Haide repede, sa-l alertam pe Paul! Impreuna am coborat scarile, si acolo ne-am intalnit cu Paul, imbracat in camasa de noapte si cu Mary sotia lui, care erau nedumeriti, exact ca si noi.

       -Cred ca suntetul a venit de la servitori. Haideti repede!

       Am alergat vreo 3 minute prin coridoare si pe scari, pana am ajuns intr-o sala mare. Paul lua si el un lampas de pe perete, si toti patru ne-am indreptat spre centrul incaperii. Pe jos se afla un om, inconjurat de o balta de sange, care scoase un horcait, apoi inca unul. Paul impreuna cu mine l-am ridicat si l-am intins pe o masa lunga, din apropiere. Charlie striga:

     -Aduceti repede bandaje si un vas cu apa. Rana e destul de urata, insa nu pare prea adanca!

     Mary fugi, si in rastimpul dintre acel moment si intoarcerea sotiei lui Paul am putut sa observ mai bine fata si imbracamintea ranitului. Era imbracat intr-o toga, iar fata era pe jumatate mutilata. Cu toate acestea am putut sa observ o cicatrice urata, veche, de la urechea stanga pana la barbie. Atunci aparu Mary, care si aprinse lumina.

     -Haide repede.Asa, acum trebuie sa pansam rana de la spate. O voi dezinfecta…

     Atunci ranitul horcai si scuipa sange. Cu toate acestea, am realizat ca incerca sa ne spuna ceva:

     -Thomas…Burton…acolo…

     Si isi dadu duhul.In camera se imprastie un miros intepator.

     -Cutitul cu care a fost intepat era otravit. De aceea rana parea superficiala. Chinurile pentru moribund trebuie ca erau groaznice.Nici nu vreau sa imi imaginez, continua Charlie. Cred ca trebuie sa anuntam politia.

     Atunci am realizat ca la usi apareau deja oameni somnorosi.

     -Wiliam, du-te si cheama-l pe George. Avem din nou de a face cu o crima in locuinta noastra.

     -Eu si cu Jerry o sa mergem la sa stam la un han si voi veni de dimineata la prima ora, ca sa investighez. Acum am nevoie de un loc linistit ca sa meditez

     -Dar putem sa va oferim alte camera, mai retrase…insista Paul.

         Dar prietenul meu deja iesea pe corridor, iar eu am fost nevoit sa-l urmez. Ajuns langa el, l-am intrebat:

        -De ce le respingem ospitalitatea? Ne putem muta in alte camere…

        Charlie ramanea surd la propunerile mele. Imediat am ajuns in camerele nostre.

       -Ne intalnim in 5 minute la usa. Daca nu esti gata plec fara tine!

        Schimbarea de atitudine a prietenului meu ma sperie. Am intrat in camera, am imbracat o pereche de pantaloni si un pardesiu, mi-am luat bocceaua si amiesit din camera, incuind usa dupa mine.

     Jos, la usa, ma astepta prietenul meu. Imi facu un semn discret cu capul si am perceput ca trebuia sa ies din casa.

    -Sa iti explic totul la hanul unde o sa dormim. Acum da-mi cheia de la camera si dute cheama o birja. Eu o s alas cheile in camera de zi. Sper ca Paul o sa le gaseasca.

    La capatul strazii am gasit o trasura si l-am rugat pe birjar sa mearga pana in fata conacului, ca sa il luam pe prietenul meu. In cateva secunde, si Charlie urca, apoi il striga:

    -Te rog sa ne duci la un han apropiat cat mai repede si apropo…a mai trecut vreo birjape strada in noaptea asta?

    -Acum jumatate de ora o birja a stat in fata conacului timp de 10 minute. Din ea au coborat doi oamenii, care s-au intors alergand...

Un nou capitol

3.O resedinta impunatoare

      -Trezeste-te odata, puturosule! Trenul s-a oprit deja de 5 minute!

      Nedumerit, mi-am infasurat paltonul in jurul corpului, mi-am luat geamantanul si am iesit din tren. Cateva momente mai tarziu, cineva fluiera si trenul se puse din nou in miscare.

     -Dragii mei, bine ati venit in umilul nostrum orasel! Pe strada din stanga se afla mai multe birje. Putem sa luam una, continua Paul.

      Dupa 3 minute, eram deja intr-o mini trasura.Gazda ni se adresa din nou:

     -Aici vremea este foarte capricioasa. Sper ca v-ati pus si ceva haine de ploaie.

     -Fiti pe pace, il linisti Charlie. Intotdeauna suntem pregatiti pentru excursiile din frumosul nostrum regat!

     -Oricum, aproape am ajuns. Mary, sotia mea, ne asteapta cu o masa calda!

     Uitandu-ma la ceas, am observant surprins ca era ora 22:30, insa doar atunci incepea sa se insereze.Fenomen scotian, l-ar numi unii. Apoi am vazut conacul, cu toate ca mai erau vreo 2 mile pana acolo. O cladire impunatoare, care sugera stilul Victorian din departare.

     -In sfarsit am ajuns! exclama Paul. Bine ati venit in modesta noastra resedinta!

    -E chiar impunatoare…nu e nevoie sa va minimalizati proprietatile. E o casa enorma!

    Apoi in prag aparu o femeie.

    -Bine ai revenit, Paul. Friptura e gata!

    -Si mie imi pare bine sa te vad, draga. Dar hai sa lasam vorbaria pe mai tarziu si sa intram in casa.

    Dupa ce plati calatoria, gazda noastra intra in cladire, urmat indeaproape de noi.

    -Bine ati venit, domnilor! Ma numesc Mary. Haideti pentru inceput sa va arat camerele dumneavoastra. Doar maine o sa discutam despre obiectul calatoriei voastre in Scotia.

    Aceasta ne conduse la etaj, unde ne arata 2 camere si ne intinse cheile, zambind.

    -Va astept in 20 de minute la masa!

    Camera mea era destul de spatioasa. Pe un perete trona un portret al lui Oliver Cromwell, iar pe celalalt o gravura cu inclinatii saxone. Patul era urias, pentru ca in el puteau incepea cu usurinta 8 persoane cat mine. Dupa ce m-am descotorosit de palton si am imbracat o pereche de pantaloni din tweed si o camasa larga, am inchis usa, apoi am coborat la parter. Nu am observant nici o incapere care sa sugereze ca acolo ar fi pregatita masa, asa ca m-am sprijinit de o coloana si am inceput sa imi invart privirea.

   Holul in care ma aflam era destul de lung. Cam la zece metri in fata mea cotea la stanga. In dreapta mea era 3 usi, iar in stanga un fel de camara. Atat am reusit sa observ, deoarece din spatele unei usi din spate aparu gazda.

   -Imi cer scuze dar am uitat sa va arat unde se afla camera de zi. Haide te rog dupa mine. Sper sa vina si Charles cat mai repede.

   Incaperea in care am intrat era uriasa. In mijloc se afla o masa impunatoare din stejar, care era inconjurata de scaune din mahon. Pe pereti erau pictate imagini cu motive florale. Insa cel mai impunator era un urias arbore genealogic, care prezenta familia Highrose incepand din secolul al XIV-lea. O adevarata opera de arta!

   Atunci aparu si Charllie. Dupa ce ne-am asezat la masa, Paul ne-a servit friptura de porc cu mult talent. Apoi ne-a invitat sa ne servim din salata de fructe de mare si din..

   -…legume inabusite. Nu o sa va spun cum se prepara fiindca aceste legume se pregatesc dupa o reteta a familiei mai batrana chiar decat primul membru din acel arbore genealogic.

   -Ce opera de arta!remarca si prietenul meu! Presupun ca a fost gravata de un pictor celebru.

   -Da..am cumparat acest conac de la o familie tanara, care s-a mutat in Statele Unite, cuprinsi de febra aurului din California. Am refacut casa in totalitate. Insa haideti sa mancam si maine o sa povestim mai multe.

   Pe parcursul cinei noatre intarziate nimeni nu vorbi. Cred ca acest fapt se datora mancarii incredibile. Dupa un sfert de ora, ne indreptam din nou spre camerele noastre. Dupa ce prietenul meu mi-a urat “noapte buna”, am intrat in camera si mi-am schimbat pantalonii, apoi m-am bagat in pat. Am inchis ochii, insa somnul a refuzat sa vina. Dupa cateva minute bune, m-am hotarat sa explorez putin casa, mai mai ma oboseam si puteam sa dorm.

    Am deschis usa, am apropiat-o apoi cu grija ca sa nu scartaie si am inceput sa ma plimb. Pe cand era langa scari am vazut o silueta care se contura in usa lui Charlie….

Detalii, detalii

2.Apar noi detalii…

        M-am uitat la ceas si era deja 19 si 5 minute. Noul meu prieten, Paul, se dovedi destul de inchis, insa nici eu nu prea aveam chef de vorba. Dupa ce am cumparat doua bilete, m-am indreptat inspre o cafenea unde am baut un ceai. Dar marea mea problama era de ce nu mai aparea odata Charlie.

       Doua minute mai tarziu, trenul nostrum aparu pe peron, insa prietenul meu nu. M-am urcat in tren, si, impreuna cu domnul Highrose, am ocupat un compartiment. Exact in momentul in care trenul a huruit si rostile s-au pus in miscare, pe peron a aparut Charlie…Dovedindu-si din nou abilitatile de atlet dobandite la colegiu, acesta a alergat si dintr-o saritura lunga era deja pe scarile vagonul.Apoi, derutat, acesta si-a rotit privirea si dupa cateva secunde,a schitat o grimasa. Acesta era semnul care ne anunta ca suntem in vizorul sau.

      -Va rog sa ma iertati, insa la acesta ora birjele din Londra se misca putin cam incet deoarece frumoasa noastra metropola e plina de tot felul de oameni care nu si-au incheiat inca afacerile.

     Dupa cateva momente am observant un pachet ciudat in mana lui si aceasta m-a obligat sa-l intreb:

     -Charlie, ce ai…

     -Pachetul nu reprezinta o prioritate in acest moment. Vom discuta putin mai tarziu in legatura cu interiorul acestuia, completa el.Acum vreau sa aflu mai multe detalii despre crima savarsita in locuinta dumneavaoastra, sir.

     -Ooo, nu e nevoie sa va adresati in acest mod! Sunt pur si simplu Paul, un scotian care este in cautare de raspunsuri. Dupa cum am povestit in urma cu ceva ore in urma, noaptea trecuta, in jurul orei 3, am auzit un sunet infricosator. Mi-am luat o pelerina peste camasa de noapte, pentru ca dvs. cunoasteti clima caprcioasa din Scotia, si am alergat in incaperile personalului. Deja toata lumea era in picioare.

     -Am o intrebare, interveni prietenul meu, presupunand ca a avut loc o furtuna, ati observat vreun fulger?

     -Nu inteleg la ce ar ajuta acest detaliu, insa raspunsul la intrebarea dvs. este da. Dar sa continui cu povestirea. In holul principal am gasit trei cadavre. Am fost surprins sa observ ca fata lor era desfigurata. Insa cea mai mare surpriza era faptul ca lesurileerau imbricate in togi;din acelea cum ati putea observa in piesele clasicilor jucate la Royal Coburg. Toate cele trei persoane decedate erau barbati, insa lipsea Rosie, camerista sotiei mele, Mary.

    Cu toate ca nu am oservat, soarele deja apuse. Povestea  ma furase cu totul…

   -A fost chemata politia? Il chestiona din nou Charlie pe Paul.

   -Da…In prima instanta a venit doar adjunctul, Will, insa in momentul descoperirii gravitatii situatiei a fost chemat si sergentul, George. La ivirea diminetii, dupa mai multe investigatii, acesta a gasit ceva ciudat pe brosele de la togi. Era grafata o locomotiva pe fiecare dintre ele. Aceasta este unul dintre simbolurile “mecanicilor”, o grupare politica extremista din Scotia. In jurul orei 9, au fost raportate inca 5 disparitii. Nu stiu de ce, insa mi se pare ca toate aceste evenimente au o legatura.

   -Multumesc pentru aceste noi detalii! Vreau sa meditez in timpul ramas pana la Stoneheaven asupra noilor informatii.

   Apoi prietenul meu inchise ochii, iar un om care nu il cunostea putea spune ca motaie. Insa adevarul era ca prietenul meu doar medita. Fara sa imi dau seama am inceput sa imi scriu in minte propria biografie:

  “Jerry E. Smith, nascut pe data de 9 mai 1834 in Manchester, a absolvit prestigioasa Scoala de Gramatica din localitate si mai apoi Universitatea Manchester. Constitutie atletica, par moale si saten,  ochii verzi”

   Si cam atat, pentru ca, fara sa imi dau seama, am adormit.