6.Will nu se inseala

      -Ce bine imi pare ca lumii ii place micul nostru Bromshire! se entuziasma doamna Fogg, care purta inca imbracamintea specifica bucatareselor. Will, condu-I in camera de zi pe acesti stimati domni.

      -Cu cea mai mare placer, matusa! Sper ca sunt gata delicatesele tale!

      -O sa fi mirat ce bine mi-au iesit de data asta! Domnilor, am cateva lucruri sa va spun. In cinci minute o sa fiu si eu in camera si o sa avem in fata niste placinte cu legume si carne nemaipomenite.

      Dupa timpul precizat, doamna Ariadne intra in camera cu o tava aburinda. Am avut ocazia sa o vad mai bine. Era o femeie bine facuta, in jur de 48 de ani. Problemele vietii isi pusesera amprenta asupra ei. Am presupus ca fusese casatorita, deoarece mai multi copii se jucau afara. Niste ochelari ii ieseau din sort, semn ca nu era o persoana ignoranta cu sanatatea ei, insa si foarte grijulie cu lucrurile pe care daduse bani. Pe de alta parte, nepotul ei era cat o aschie. Inalt, aproape de doi metri, si slab, mai ca il putea lua vantul. Nu parea genul studios, chiar daca, cu cateva ore mai devreme, ne dovedise contrariul.

      Cu toti ne-am luat cate o placinta, iar in camera nu se mai auzea nici un zgomot, cu exceptia molfaitului tipic pentru Charlie. Dupa ce m-am simtit satul, am rupt tacerea.

      -Ati spus ca stiti niste informati care ne-ar putea ajuta. Cred ca e timpul cuvenit.

      -Da…am auzit doua lucruri, care, pe putin spus, sunt mai mult decat interesante. In primul rand, prietena mea, Helen, e ingrijorata deoarece fiul ei Lawrence nu a mai trecut pea casa de o saptamana buna, iar teama I s-a accentuat deoarece el era cel mai bun prieten al recentului decedat Rudolf. Pe de alta parte, cea mai importanta atractie a micului nostrum sat, mausoleul lui Thomas Burton a fost vandalizat. Nu stiu de ce, dar mi se pare ca toate evenimentele care au avut loc in zona noastra in ultima vreme se leaga.

       Fruntea lui Charlie se increti.

       -Cred ca vreau totusi sa vizitez acest mausoleu al lui Burton. Daca sunteti amabila, doamna Fogg, as vrea sa ne insotiti acolo.

       -Imi pare rau, dar copiii mei nu au cu cine sa stea, iar, in aceste vremuri, iti e frica sa lasi acasa 3 copii de 7 ani singuri. Gemenii mei au nevoie de protectie.

       -Nu e nicio problema. Am vrut doar sa-mi clarificati unele amanunte cu aceasta localitate. Dar o sa trec pe la dumneavoastra dupa scurta noastra vizita turistica.

       Dupa ce ne-am luat ramas bun, Will ne-a anuntat ca v-om merge pe jos, deoarece drumul pana la mausoleu nu avea mai mult de jumatate de mila.

      Ajunsi acolo, am observant o constructive destul de masiva de granit, daramata pe jumatate. Perimetrul era inconjurat, iar cinci oameni luau notite. Ne-am dat seama rapid ca nu era de la Scotland Yard, deoarece nu aveau cel mai nou echipament, folosind un aparat rudimentar de luare a monstrelor.

      Dupa un scurt dialog intre Will si cel care parea a fi sergentul care ii coordona pe restul, am primit permisiunea de a studia monumental. Tacut Charlie a intrat printre daramaturi, iar eu am stat linistit, deoarece la acea vreme nu ma pre pricepeam la cautat de indicii.

      Un sfert de ora mai tarziu, la fel de posomorat, Charlie a iesit dintre daramaturile care pareau ale unei catacombe, nu a unui loc ce cu cateva zile in urma era un impresionant monument. In momentul in care am pornit spre Charlie, ca sa-l intreb in legatura ci interiorul mormantului, intre daramaturi am vazut o reflective. Am alergat acolo, iar printre daramaturi am gasit…

5.Patru intrebari si o descoperire importanta la arhiva

         -Niciodata nu o sa imi pot explica cum poti dormi atat!mi se adresa Charlie, eu fiind inca nauc de la trezirea brusca.Eu am meditate toata noaptea la cele petrecute acum cateva ore, iar tu dormi bine-dispus, fara nicio grija.

         Atunci mi-am adus aminte ce s-a intamplat in noaptea trecuta. Si numele acela ciudat pe care l-a spus muribundul.Ceva de genul Thomas Burrow sau Burton.

         -Jerry draga, mie imi e foame.Daca vrei, poti veni si tu jos ca sa mancam putin bacon.

         Zece minute mai tarziu, cu burtile aproape pline, ne aflam intr-o birja, in drum spre cladirea politiei. Aceasta era o cladire impunatoare, in stil Gregorian, cu doua etaje. Inauntru, intr-o incapere spatioasa, am facut cunostinta cu inspectorul George Saint-Ane. Avea in jur de cincizeci de ani, insa parul sau nu avea nici un fir alb. Poate acest lucru se datora vopselei.  Mina sa ni-l prezenta ca un om saritor si curios. Fata ii era mohorata.

          -Sunt in orasul asta de 55 de ani si n-am mai auzit de atatea omoruri aici de cand eram un pustan de vreo cincisprezece ani! E imposibil.

          -Fiti pe pace!il linisti Charlie. Suntem aici ca sa ajutam. Insa in primul rand as vrea sa discutam putin…A fost identificat mortul?

          -Da. Era chiar sarmanul Rudolf, fiul lui Janette din Manchester. S-au mutat aici de vreo 10 ani, deoarece viata l-a uras le-a pricinuit numai necazuri. Fiind prieten cu mama sa, aceasta mi-a spus ca in ultima lun a baiatul ei era tot mai inchis si nu mai vorbea cu nimeni.

         -Multumesc. Acum as vrea sa va intreb daca stiti pe cineva cu numele de Thomas Burton prin oras.

         -Nu stiu pe nimeni. Am auzit de cineva cu numele de Tudor Burrow, dar despre Thomas Burton niciodata. Imi pare rau.

         -Stati linistit.Vreau sa va ma pun doar doua intrebari si apoi o sa plec. In aceasta regiune fulgerele sunt foarte des asociate cu furtunile violente?

         -Deseori, insa niciodata nu s-a mai intamplat asa de des…Si ce coincidenta! In noaptea in care au murit primii trei, a fulgerat des, iar azi-noapte, din nou, a fulgerat zdravan.

         -Va sund profund recunoscator. Acum, daca sunteti amabil, as vrea sa ma indrumati spre locul unde se afla arhivele regiunii.

          -Sunt la primarie, intr-o camera prafuita. Will, secundul meu, petrece mult acolo. V-ar putea conduce el acolo deoarece eu am problem cu praful si niste treburi urgente de rezolvat.

          Si, intr-adevar, jumatate de ora mai tarziu ne aflam intr-o camera prafuita. L-am remarcat pe tanarul second datorita inaltimii sale neobisnuite.

         -Daca nu gresesc, si sigur nu gresesc, pe partea dreapta se afla arhivele persoanelo din acesta regine vechi pana la 1600, iar pe dreapta sunt indexate proprietatile, prezenta pe scurt Will arhiva.

          -Daca tot de pricepi asa bine, te rog sa cauti volumele cu litera “B” d e la inceputul anilor 1700. Cred ca a trait pe aici o persoana importanta cu numele de Thomas Burton.

      Will lua un tom invechit, cu paginile frunzarite, si il deschise aproape de sfarsit.

      -A fost lord, numit de regale Iacob al II-lea, iar mormantul sau se afla in Bromshire, la vreo 5 mile de aici.

     -Daca nu ti-e cu suparare, tinere, ne poti duce acolo?inreba Charlie, dandu-si un aer de om trecut de 90 de ani.

     -Pai…acolo locuieste matusa mea. Cred ca o sa avem parte de un pranz pe cinste!